E vânt în univers şi în Cuvânt
Şi aripile-s ude de pamânt
Şi parcă de-o vecie mă frământ
Şi-încerc să zbor spre zări fără avânt...

E noapte-n al fântânilor rotund
Şi stele-n ape de mult nu mai sunt
Şi neguri slava lumii o ascund
De razele ce mă întrepătrund...

E frig şi gândul zace mai fecund
În lutul lipicios de galben grund
Şi de-o eternitate mă afund
În necuprinse taine ce inund...

*****************************

Şi dimineaţă iar va fi peste pamânt
Şi soare nou şi nesperat veşmânt
Şi cald va fi şi stele lăcrimând
În tainele fântânilor ce plâng...

***