N-ai să poți muri vre-o dată, dacă hrană ți-e mereu,
Doar cuvântul ce coboară, prin Duh sfânt din Dumnezeu.

Unge rănile cu miere, întărește ce-i slăbit,
Căci e plin el de putere, ce-i legat e slobozit.

N-ai să poți cădea vre-o dată, dacă sprijin ți-e Isus,
N-ai să rătăcești de-n toate, vei privi numai în sus.

Mereu binecuvântarea, vei primi în viața ta,
Dacă pasul pe cărare, Domnului îi va plăcea.

N-ai să poți iubi vrăjmașii, de nu vei putea ierta,
Dacă nu vei da iertare, nici tu nu o vei avea.

Fericirea e-n iubire, pace tot în ea găsești,
Dar și liniștea e-n clipa, pe pământ când doar iubești.

N-ai să poți vedea lumina, de privire-ai aplecat,
Căci lumină e văzută, doar de ochiul ridicat.

Răsăritul cel de soare, să îl vezi tu vei putea,
Dacă-n noapte tu speranță-ntotdeauna vei avea.

Gândul tău fără de Domnul, ar cădea el la pământ,
Cerul poate să-i dea aripi, ca să zboare ca un vânt.

Ca să caute odihna, dată ce-i de Dumnezeu,
Ca să nu-l doboare șoapta, ce-i din gura celui rău.

Fără El tu niciodată, să urci drumul n-ai putea,
Doar cu El de mână-ntruna, biruință vei avea.

Căci la El este puterea, și în cer și pe pământ,
Cheamă-l să te izbăvească, să ajungi în locul sfânt.