Când inima mi-e tristă, la Tine mă gândesc,
Căci vreau și-n întristare, să-ți spun cât te iubesc,
Când soarele apune, mă-ncred doar în cuvânt,
În care-mi spui că singur, nu sunt eu pe pământ.
//Nu poate întristarea, să stea-n inima mea,
Căci inima-mi Stăpâne, ea este toat-a Ta,
Nu poate nici durerea, că-mi ești Vindecător,
Mi-ai dat aripi divine, ca în dureri să zbor. //

Când inima îmi plânge, spre ceruri eu privesc,
Căci vreau Eu printre lacrimi, Isus să te zăresc,
Să-mi dai vreau bucuria, ce este-n mâna Ta,
Ca să mă-nveselească, doar ea azi ar putea.
//Nu poate întristarea, să stea-n inima mea,
Căci inima-mi Stăpâne, ea este toat-a Ta,
Nu poate nici durerea, că-mi ești Vindecător,
Mi-ai dat aripi divine, ca în dureri să zbor. //

Când este-adânc suspinul, la Tine-alerg mereu,
Căci Tu ești mângâierea, ce-alini sufletul meu,
La Tine e odihna, Isus ce-am căutat,
La Tine e iubirea, ce viață-n dar mi-a dat.
//Nu poate întristarea, să stea-n inima mea,
Căci inima-mi Stăpâne, ea este toat-a Ta,
Nu poate nici durerea, că-mi ești Vindecător,
Mi-ai dat aripi divine, ca în dureri să zbor. //