De ce-ai sângerat pe cruce Dumnezeule preasfant,
De ce te-ai lăsat de bice Tu lovit purtând în gând,
O întreagă omenire, numai pentru-a o salva,
De ce ne-ai iubit Isuse, lăsând slava-n urma Ta

De ce ai răbdat ocara, ca să fiu azi fericit,
De ce ai lăsat cu pietre, Sfântule... să fii lovit,
Ooo... câtă durere Doamne, pentru noi Tu ai răbdat,
De ce oare... căci Isuse, doar durere noi ți-am dat.

De ce Tu ți-ai dat și viața, cerul noi să-l moștenim,
Oare pentru-aceste toate, cum putem să-ți răsplătim,
Pentru rănile făcute, de un drum greu și pietros,
Ce-ți putem da Ție oare, preamaritule Hristos.

Pentru gustul cel de fiere, care Doamne l-ai băut,
Ce putem noi astăzi face, ca să fim... miros plăcut,
Pentru mâinile întinse pironite ce erau,
Când fără de milă, vină, cei păgâni te răstigneau.

Tu învață-ne pe cale, să putem și noi iubi,
Altceva nu avem Doamne, să-ți putem a răsplăti,
Căci sunt numai ale Tale, toate doar Tu le-ai creat,
Pentru noi s-avem în viață, harul cel îmbelșugat.

Fă-ne ca să fim azi rodul, suferinței ce-ai avut,
Să iubim ca Tine Doamne, numai ca la început,
Niciodată a ta jertfă, nu putem a-ți răsplăti,
Dar iubire-ntotdeauna, vrem Isus a-ți dărui.

O slujire s-avem Doamne, numai după placul Tău,
Să călcăm noi pe-a Ta urmă, din iubire Dumnezeu,
Pentru jertfă... suferință, lacrimile ce-ai vărsat,
Să te lăudăm pe Tine, din iubire ne-ncetat.