În fața mea e numai Domnul,
În fața mea îl las mereu,
Dărâmă zidurile morții,
Căci viaț-a scris în dreptul meu.

Închide gurile deschise,
Ce nu-nceteaz-a mă stropi,
Cu ape tulburi ce sunt pline,
Și nesecate zi de zi.

El este Cel ce mă păzește,
De cei ce răului slujesc,
Eu pentru ei în rugăciune,
Mă voi ruga căci îi iubesc.

Din cer iubirea mă-nfășoară,
Ca eu să-i pot mereu ierta,
Pe cei ce astăzi nu-ncetează,
Ființa mea a dărâma.

Ea plină este de putere,
Căci mi-e tărie Dumnezeu,
În noapte stâlp de foc îmi este,
În zi un nor ce-l văd mereu.

Mi-a dat în dar credința vie,
Ce scut îmi este zi de zi,
Ca cei ce mă lovesc să vadă,
Că mă ridic orice-ar veni.

În fața mea e numai Domnul,
Mereu așa va rămânea,
Căci i-am dat inima și viața,
Ce-o poartă azi pe mâna Sa.

Nu poate nimeni să rănească,
O inimă plină de El,
Căci este ea răscumpărată,
De jertfa lui Emanuel.