Mi-e dor de locul cel cu soare

Mi-e dor de locul cel cu soare,
Ce veșnic el în cer va fi,
Mi-e dor de Țara fericirii,
În care-odihnă voi găsi.

Ca să pășesc pe plaiuri sfinte,
Eu am în piept aprins un dor,
Ce-mi dă azi aripi și avântul,
Să nu opresc o clipă-n zbor.

Să simt mirosul cel de floare,
Ce nu se poate ofili,
Sub raze vii strălucitoare,
O veșnicie vreau a fi.

Cât mi-e de dor de locul care,
E gol de lacrimi și dureri,
El este-un loc visat de mine,
El este viu... e după zări.

Mi-e dor s-ajung pe țărmul care,
Eu de Isus sunt așteptat,
Mi-e dor de minunata clipă,
Când eu voi fi îmbrățișat.

Când toate-n urmă vor rămâne,
Când toate eu le voi uita,
Căci sus în cer cu Domnul slavei,
Un început eu voi avea.

Mi-e dor să stau cu El la masă,
Cu sfinții care au plecat,
Mi-e dor să cânt o veșnicie,
Acelui ce-i un Împărat.

Să calc pe străzile de aur,
Să port cununa eu aș vrea,
Din pietrele ce-s prețioase,
Care va fi numai a mea.

Mi-e dor să nu mai plâng o clipă,
Să fiu mereu doar bucuros,
La pieptul Celui ce în toate,
El este numai glorios.

Să fim în veci doar împreună,
E azi dorința ce-o am eu,
Cu Cel din veșnicii... cu Domnul,
Cu Tatăl meu... cu Dumnezeu.