Tu ești Cel ce mută munții,
Tu ești Cel ce mă auzi,
Tu cobori când strig la Tine,
Niciodată nu te-ascunzi.

Îmi dai mie alinare,
Mii și mii de fericiri,
Când cobori fiorul Doamne,
Al eternei vii iubiri.

Tu ești Cel care și marea,
În uscat poți s-o prefaci,
Ți-aud glasul Tău Isuse,
Chiar și-atunci când Tu doar taci.

Te aud în miezul nopții,
Când Tu mie îmi vorbești,
Printre stele îți văd slava,
Doar a Ta... căci Tu domnești.

Tu ești Cel ce-mi dă întruna,
Pace-n multe tulburări,
Tu îmi dai a Ta lumină,
Când apar multe cărări.

Tu ești marea mea dorință,
Să o am ce vreau mereu,
Căci doar Tu îmi ești Părinte,
Și în toate... Dumnezeu.

Tu ești soarele pe ceruri,
Ce rasare-n zori de zi,
Aducându-mi doar speranță-n,
Ziua care va veni.

Ești nădejdea mea Isuse,
Ce o am oriunde sunt,
Tu îmi ei singurătatea,
Singur nu sunt pe pământ.

De n-ar fi a Ta iubire,
Ea prezentă-n viața mea,
Valurile mării Doamne,
În adânc m-ar îneca.

Vântul m-ar lua Isuse,
Pe-adierea lui ușor,
Și m-ar duce mult departe,
De Tine și-al tău izvor.

De n-ai fi aș fi eu fulgul,
Ce topit e de pământ,
Aș fi Doamne ca o pană,
Ce-i suflată de un vânt.

Aș fi praful de țărână,
În pustiu ce este dus,
Și pierdut prin văi... coline,
De n-ai fi iubit Isus.

Fără Tine n-aș fi floare,
Aș fi doar un pai uscat,
Căci Tu ești Acela care,
Să-nfloresc puteri mi-ai dat.

M-ai udat în grea pustie,
Tu răcoare mi-ai adus,
În zăduful cel de soare,
Ce ardea chiar și-n apus.

Cât de mare-i bucuria,
Să te am în viața mea,
Este-o bucurie Doamne,
Care-i tot din mâna Ta.

M-ai adus să fiu pe lume,
Un copil doar fericit,
Căci Isuse bucuria... ,
Este că sunt mântuit.