Aleargă-n toate către Domnul,
Cu El mereu vei birui,
De încercări... de suferințe,
Doar El te poate izbăvi.

De ți-este pasul către ceruri,
De-i îndreptat spre Dumnezeu,
Nu poți să fii un rob a celui,
Ce-i în adânc... atât rău.

De-ți este inima deschisă,
Și îndreptată către cer,
Vei fi departe de cărarea,
A celor care astăzi pier.

Va fi ea plină de iubire,
De-L lași pe Domnul doar în ea,
Și pentru El mereu să bată,
Să fie-a Lui ea... nu a ta.

Aleargă-n vise doar pe raze,
Ce urcă nu care cobor,
Și să nu bei otravă lumii,
Căci este-al morții ei izvor.

De-s treptele mult prea înalte,
De mână Domnul te va lua,
Atunci când mâna ridicată,
De sus din cer o va vedea.

Aleargă-ntruna după zare,
Du-ți gândul dincolo de ea,
Și nu privi-napoi o clipă,
Căci moartea-n urmă vei vedea.

Nu sta vre-o dată la răscruce,
Priveste-n sus și vei primi,
O călăuză de la Domnul,
Cu El tu nu vei rătăci.

Aleargă înspre răsăritul,
Ce se zărește-n răsărit,
În urma ta ca să rămână,
Aceste grele ce-au venit.

Fii slobod tu în alergare,
Cu teamă sfântă fii mereu,
La capătul de alergare,
Să-L întâlnești pe Dumnezeu.