Am alergat la țărm să văd ce face astăzi marea...
E tot așa la fel ca ieri nisipul ud i-oprește revărsarea
Am mers și-am scris profund în el durerile și dorul
În zori nici urmă nu va fi unde mi-am pus piciorul
Dar mâine... mâine voi alerga la munți la piatra cea mai rece
Și-mi voi săpa cu urme adânci povestea care trece
Povestea fericirii de aici... s-o vadă trecătorii
Și pentru câte nu s-au scris să se inspire scriitorii...
Și dacă vânturi vor lovi din nou și fară milă
Voi merge iarăși la nisip și voi mai scrie-o filă
Căci valul mării-n depărtări mereu are să-mi poarte
Înfrângeri triste și-amintiri... speranțele deșarte...
Dar ori de câte ori am scris în piatră o amintire
Va triumfa... va dăinui... o sacră moștenire...
Statornicie n-am să-i spun clipei trecătoare...
Dar vreau s-adun prin bucurii morman de pietre rare...