Câte un tătic pleacă ușor din astă lume
Mai ieri, parc-a plecat tăticul meu,
Eu știu ce simți și stau în rugăciune,
Chiar știu și simți, cât îți este de greu.

Tăicuții pleacă unul câte unul,
Nu-i mai avem, durerea este grea,
Deși ar vrea, nu poate să ți-o ia niciunul,
Dar ne unim în rugă cu toată dragostea.

Aș vrea ca inima să nu te doară,
Aș vrea ca să te pot încuraja,
Curând va veni clipa când nimeni n-o să moară
Și pe cei dragi la Domnul îi vom revedea.
Emilia Dinescu