Cad frunze...
Cad frunze cu fețe de aur,
foșnesc în cădere un sunet plâns;
păsări cu aripile strânse,
urmăresc căderea, parcă oftând.
Picură ploaia în arbori,
un trist, des, ritm sacadat,
cerul și-a-mpins norii-mbrăcați în gri,
pe înserat.
Veverițe aruncă din roadă,
cărată în scorburi în vară;
un vânt și-acordează vioara,
prin crengile verzi, odinioară.
Cad frunze cu fețe de aur;
mă-opresc să m-acopăr cu ele,
să mă îmbogățesc;
cad ghinde din stejarii cu frunza mai rară,
aruncate de veverițe, parcă lovesc intenționat
să merg prin toamna venită, să mă trezesc.
Alexandrina Tulics, 3 septembrie 2022 - Delafield
Dragi cititori, sper să nu vă mirați de versurile scrise în altă temă literară; ele ascund metafore, trăiri ale sufletului, credinței.
Secțiunea Diverse - Resurse Creștine, găzduiește scrisul meu, pentru care-i mulțumesc frumos.
Lectură plăcută!