Un glas în toi de noapte
Mă trezește șoptindu-mi la ureche:
"-Ce faci de nu veghezi în rugăciune,
Oare te-ai retras și tu din această misiune?

Și pe tine te-a cuprins puternica slăbiciune,
De te stingi din lucrare ca și-un cărbune?
Sau numai ai nicio teamă căci Domnul vine
Să își ia ce îi aparține?

Ce faci de numai aduni ulei în vas, copile?
Oare nici tu numai vrei să-ți aperi comorile?
Sau vrei să ți le fure hoțul cu mare bucurie
Călcându-ți în picioare chiar și a ta frumoasă mărturie?

Ce-ai să faci Copile?
Căci în curând se vor închide ușile-n hambare
Și-n scurtă vreme noaptea se va lăsa pe acest pământ
Și vai de cel ce-l va găsi dormind.

Trezește-te și ieși la pregatire pentru luptă
Căci o vreme grea se-anunță.
Și pe mulți îi va prinde fără putere
Fiindcă au stat ca și tine acum în neveghere.

Păstrează-ți armele
Pe care le-ai primit de la Regele Divin.
Căci cu acelea îl vei doborî pe amarnicul străin
Când va veni de furie plin.

Tu ascultă și stai treaz!
Fiindcă ai nevoie de mult ulei în vas.
Ia seama la ceea ce-ți vorbesc
Căci pentru biruință vreau să te pregătesc."