Se aude un zgomot...
O zarvă grozavă
Un strigăt amar...
Se cutremură întreaga cetate...
Mulțime de oameni se dau la o parte...
Să treacă prin pieţe fecioarele alese Fecioare adormite căzute din har...
Un zbucium grozav se citește pe fețe Negustorii lumii căutându-i prin piețe
Ce lacrimi amare... zadarnice clipe...
Cu candele-n mână aleargă amăgite înainte...
"Unde e omul ce poate să-mi dea o mână de har?
Cine-mi va vinde?
Dau tot ce se poate...
Să-mi vândă o măsură măcar...
Am nevoie de-o şansă
Am nevoie de timp...
Vă cer doar un ceas destinul să-mi schimb
Privește candela... se stinge de-acum
E așa întuneric pe drum... "
Se scurge uleiul... fecioarele plâng
"Făcliile noastre de-acuma se sting " Negustorii nu simt... nu văd... nu cunosc...
Nu-nțeleg că uleiul le e de folos...
"Ulei şi candelă?
La ce mai e bun?
Să meargă-n lumină?
Trebuia până acum... "
Ce noapte... ce groază...
Mirele apare...
Ele aleargă 'napoi pe aceeași cărare...
S-apuce să intre...
Ce închipuire... ce vis...
E-așa de târziu... uşa s-a-nchis...
Se sfârșește uleiul... întunericu-i gros
" Plecaţi de la Mine căci nu vă cunosc "...