Prin foc te-am dus, prin aspra încercare
Ca să mă vezi cât sunt de iubitor
Te-am coborât până în neagra vale
Doar ca să-ți dau cununi de-nvingător.
Te-am învârtit în jurul unui munte
Să te-ncunun cu laurii răbdării
Chiar spinii grei, ți i-am lăsat pe frunte
Fiindcă te vreau pe tron cu luptătorii.
Aș fi putut să-ți dau doar fericire
Dureri să n-ai, cuptorul să nu-l știi
Dar n-ai avea în ceruri strălucire
Nici locu-n care te aștept să vii.
Nu ai cum ști ce-n ceruri te așteaptă
Te văd că nu-i ușor să izbutești
Dar nu uita nicicând, treaptă cu treaptă
Te urcă mâna Mea, tu biruiești!
Eu nu te las, chiar dacă-n rugi adesea
Mi-ai spus în lacrimi: "-Simt că-s părăsit!"
Copilul Meu, să nu îți pierzi nădejdea
Puțin mai e, un pas pân' la sfârșit.
O clipă doar și când vei trece pragul
Un cânt de mulțumire vei 'nălța
Văzând cununa, moștenirea, locul
Primite pentru osteneala ta.
Te vei vedea în toată strălucirea
Și vei striga: "-N-am suferit de-ajuns
De nu erau nici lacrimi, nici zdrobirea
În locu-acesta, nu aș fi ajuns!"
O, luptă-te, fiindcă se merită
Copil iubit, să nu te îndoiești
Cu tine- s Eu, clipită de clipită
Te-ajut, acas', cu Mine să sosești
scrisă în 25 Mai 2017