Ne place mult să căutăm în mocirlă
Și ne afundăm în glod din ce în ce mai mult,
Tot om găsi ceva și căutăm în tină,
Sperând că vom găsi ce n-am avut
Și ne amăgim din ce în ce mai mult,
Cu tot noroiul ce-l găsim în cale
Tot căutând, sperând la averi infernale,
Ne afundăm în tină, glod, noroi, mocirlă
Și ne mânjim întruna doar de vină,
Căci de privim atent în urmă vom vedea
Ce răni adânci poate păcatul să ne dea,
Putem să îl numim așa sau cum om vrea,
Păcatul lasă în viața noastră urma sa
Și-n urma lui chiar de-om găsi ceva,
Târziu, ne vom trezi și vom vedea
Că nu-i nici o avere, nici o comoară sau ceva
E doar păcatul și durerea sa,
E doar noroiul ce nu se mai ia
Și tina ce a rămas pe haina ta
Și glodul ce-i mânjit pe fața ta
E doar mocirlă... nimic altceva.
Emilia Dinescu