Vreau să mă sfințesc
Ce departe sunt de Tine,
Când al Tău Cuvânt eu nu citesc,
Ce departe e sfințirea,
Când îl știu și nu-mplinesc.
Ce tristețe ai în ochi când de sus Tu mă privești,
Când prin lume eu tot umblu, fără sfială, fără hainele cerești,
Ori de câte ori aud mărturiile-ți divine, îmi dau râvnă, dau credință,
Dar Tu, Doamne, dă-mi putere ca să pot rămâne în Tine.
Orice ispită și povară
Ce din lume vin mereu,
Nu vreau să mă țină mult, departe
De răpire și de al meu sfânt Dumnezeu.
Îmi dau silința ca din dragoste,
Pentru Tine, cât și pentru cerul mult promis
Să nu privesc la oameni, nici în lume, în niciun fel
Și să împlinesc cu drag tot ce e scris.
A fii sfânt înseamnă a fii pus deoparte pentru cer,
A semăna mai mult în duhul și mai mult în caracter,
A fii sfânt înseamnă a fii una cu Cel ce ne-a creat,
Ca în toate, numele Său, prin tot ce facem, să fie glorificat.
Nu mai vreau să mă amestec într-o lume fără noimă,
Fără teamă, fără dorință ca în inimi să te aibă,
Să îmi pese doar de Tine, când privirea îți întâlnesc,
Să îmi spui, da, uite fiul, fiica în care plăcere îmi găsesc.
Vreau ca în vorbele ce ies din gură și inimă mereu,
Să exprime adevărul Sfântului Meu Dumnezeu,
Ca atunci când îngerul iar scrie, cuvintele și faptele din dreptul meu,
Să am o răsplată certă, să nu fiu judecat din greu.
Pentru fiecare în parte, este scris cât să postim,
Cum să ne purtăm în lume, câte vorbe să vorbim,
Câte haine la orfani și mâncare la săraci,
Cât bine celor fără putere și celor bolnavi trebuia să faci.
La câte suflete să le vorbim, câte la mântuire trebuiau aduse,
Câte nume în cartea vieții din ostenelile noastre, scrise,
Cât de mulțumitori să fim, cu ce avem, să n-adunăm,
Să nu ne strângem bogății ci pentru cer, altora să dăm.
Smerenia este însoțită de slava Tatalui Ceresc,
Trăirea în neprihănire îmi arată cât iubesc,
Sfințenia e însoțită de puterea Celui Sfânt,
Umilința și ascultarea, cât pentru Hristos pot să înfrunt.
Din dragoste pentru Hristos, pe cruce punem al nostru eu,
Când pe El noi îl iubim, nimic nu ne va fii prea greu,
Mai mult din noi și tot ce avem, pe altar, Lui să-i jertfim,
Căci parte din mireasă și la nunta Mielului noi vrem să fim.
Amin
După o mărturie, o descoperire de la Domnul, sentimentul ce mi-a umplut inima, râvna pentru sfințire prin Duhul Sfânt m-a îndemnat să scriu, să pot exprima ce simt în inimă prin această poezie...