Nu uita creștine dragă, pentru tine a murit,
Cel ce a lăsat în urmă, Slava... și a coborât.

A venit s-aducă viață, pentru ea El a luptat,
Nu uita... și pentru tine, îl loveau neîncetat.

Nu uita... tu ține minte, cuiele ce le-au bătut,
Erau ele ca odată, tu să ai un început.

Și în mâini și în picioare, El a fost străpuns cândva,
Ca să moștenești la capăt, tu Împărăția Sa.

Nu uita cum sus pe cruce, a luptat pân-la sfârșit,
Ca să-ți dea o șansă ție, cea de-a fi tu mântuit.

I-au străpuns și fața spinii, ca să fii tu azi spălat,
Cu-acel strop de sânge Domnul, de păcate te-a iertat.

Nu uita cum dealul crucii, îl urca tăcut mereu,
Ca să nu simți tu creștine, astăzi timpul ce e greu.

A dus crucea omenirii, ca să fii răscumpărat,
Să nu te înghită răul, ce răcnește ne-ncetat

Ți-a deschis spre ceruri poarta, chinul... suferința Sa,
Și-acea suliță ce-n coastă, sus pe cruce-L străpungea.

Ți-a deschis-o și durerea, pentru tine ce-o avea,
Când se auzeau ciocane, pe un deal zis Golgota.

Ți-a deschis odată drumul, către străzile-aurii,
Când în chinurile morții, avea dragostea dintâi.

Astăzi nu uita o clipă, cine ești tu pe pământ,
Demn să fii de-un nume mare, care ți l-a dat un Sfânt.

Fiu de Dumnezeu ești astăzi, printr-o jertfă ce-a adus,
Cea mai mare de-Mparatul, azi ce-i viu, El e Isus.

Rabdă cum răbda calvarul, taci cum El tăcea mereu,
Oricât ți-e de grea azi crucea, sau urcușul tău de greu.

În curând sfârși-vor toate, e aproape timpul viu,
Cel ce este fără margini, e departe de pustiu.

Fii ca Domnu-ntotdeauna, răbdător pân-la sfârșit,
Căci și pentru tine-odata, moartea El a biruit.

Și pe drumul vieții tale, să nu uiți tu niciodat,
De Acel care pe-o cruce, El a fost crucificat.

Ca să ai tu veșnicia, ce va fi ea și a ta,
Dacă astăzi calci pe urma, care te va duce-n ea.