Sunt ca o frunză fluturată într-un timp târziu,
Ce-i dusă pe aripi de vânturi în locul pustiu,
//Dar cu mine este Domnul și-n pustiul greu,
Sunt o frunză pe o mână de un Dumnezeu. //

Nu mă îneacă ape tulburi, căci în barca mea,
Ce-i dusă iar în largul mării e măria Sa,
//Cârmuind-o către malul, unde vreau s-ajung,
Doar pe el de fericire aș putea să plâng. //

Nu mă mai sperie furtuna, care va veni,
Cu mine-n ea va fi Acela, ce-i va porunci,
//Să se-ntindă pe adâncul ce e nisipos,
Se va-ntinde căci porunca e de la Hristos. //

Dar eu voi birui întruna, lupte de vor fi,
Acel cu mine ce-i în luptă, El va birui,
//Luptătorul este Domnul, e eroul meu,
Ce îmi netezește calea, să nu-mi fie greu. //

Eu sunt zidit sus pe o stâncă, doar de mână Sa,
Orice-ar veni nu-mi este teamă, nu mă voi clătina,
//Căci tărie-mi este Domnul, și al Său cuvânt,
Niciodată nu mă lasă singur pe pământ. //