Să nu te temi de viață tu copile,
De grijă ți-am purtat ție mereu,
Am vrut să mă cunoști tu mult mai bine,
Și am lăsat să mă cunoști în greu.

Am vrut sa știi ce-nseamnă prigonirea,
Am vrut să știi cum e batjocorit,
Căci vreau să fii pe urma ce-am lăsat-o,
Când tot Eu pentru tine-am suferit.

Să nu te temi de vremea ce-ți stă-n față,
În ea cu tine eu voi fi mereu,
Gândește-te la clipa minunată,
Atunci când vom fi doi, doar tu și Eu.

Să nu te temi de-i lungă încercarea,
Și drumul Meu a fost doar lung și greu,
Asculta-mă și mergi doar înainte,
Cu tine-n viață Eu voi fi mereu.

Tu singur nu vei fi căci ești de Mine,
Ales ca să te am în veșnicii,
Chiar dacă ți-este grea înaintare,
Iubește-mă ca-n dragostea dintâi.

Rămâi doar în picioare căci e timpul,
În care cern Eu bobul ce-i curat,
Tu rabdă azi cuptoarele aprinse,
Căci vreau ca să fii greu... un rod bogat.

Îndată se sfârșește și pământul,
Și gata de plecare vreau să fii,
Doar taci și urcă dealul întristării,
Pe culmea lui sunt cele din vecii.