Mereu ești lângă mine, Isuse al meu soare,
Mi-aduci doar mângâiere, cu razele fierbinți,
Am parte de iubire, și de a Ta-ndurare,
Doar Tu-mi cunoști durerea, doar Tu știi să m-alinți.

Ma-nalți în zbor în vise, să văd cât e de mare,
Iubirea pentru mine, ce Tu o ai mereu,
Îmi duci Tu chiar și gândul, acolo-ndepărtare,
Ca să găsesc odihna, ce-i doar la pieptul Tău.

Mereu ești lângă mine, orice îmi stă în față,
Orice-ar veni s-aducă, atâtea tulburări,
Simt mâna Ta cum șterge, o întristată față,
Și îmi ridici privirea, spre minunate zări.

Îmi dai a Ta putere, să stau doar în picioare,
Să stau mereu de veghe, și să nu obosesc,
Din marea Ta iubire, ce veșnic este mare,
Mi-ai dat un strop și mie, să pot să te iubesc.

Mereu mi-ai fost lumină, și-n nopțile-norate,
Și-n zilele când drumuri în față-mi apăreau,
Să nu stau la răscruce, ai vrut ca mai departe,
Să merg chiar și când munții, adesea se-nălțau.

Ai vrut sa nu-mi doboare, ființa-mi obosită,
Vre-un vânt adus de valuri, tărie Tu mi-ai dat,
Prezența Ta divină, a fost în orice clipă,
Ea numai lângă mine, nu doar când te-am strigat.

Mereu ai fost cu mine, vei fi întotdeauna,
Mă-ncred doar în cuvântul în care ai promis,
Ca nu mă lași în ziuă, nici când răsare luna,
Mereu mă ții de mână, mă duci spre Paradis.