Copile ce astazi din zorii de ziuă, spre Mine privirea ce-o-nalți suspinând,
De ce lași la ușă să bată întruna acea tulburare, ce-o porți tu în gând.
De ce lași ca inima ta să suspine, când știi că ales tu de Mine ai fost,
Când știi că Eu ție ți-am dat doar putere, tot Eu ți-am dat harul și-n viață un rost.
De ce porți mâhnirea ce ție ți-aduce, mereu întristare copile iubit,
De ce îți ascunzi tu durerea în noapte, când Eu sunt cu tine, ți-am făgăduit.
De ce porți povara când Eu sunt Acela, ce pot să o duc ca tu liber să fii,
Eu pot să-ți dau ție acum vindecare, priveste spre Mine... așa să rămâi.
De ce tu privirea ți-apleci spre pământul, ce numai durere el poate să-ți dea,
Ridic-o chiar astăzi, a ta Eu durere, cobor să o iau, vindecare a-ți da.
Căci vreau ca de-acum tu să simți cum Eu Domnul, la tine-am venit calea să-ți netezesc,
Eu sunt al tău Tată și azi îți spun ție... ascultă copile Eu mul te iubesc.
Fii tare în vremea de astăzi venită, cu lacrimi vestește tot ce-ai cunoscut,
Căci vreau la sfârșit să ai parte cu Mine, de-acea veșnicie ce-i doar cu-nceput.
Eu vreau să-ți dau ție o Țară frumoasă, tu fii doar în luptă cel biruitor,
S-ajungi pân-la capăt în clipa în care, copile la tine veni-voi pe nor.