Zboară albă porumbiță,
Dincolo de-albastre mări,
Voi urca pe-a tale aripi,
Să urc vreau până la zări,
Căci doresc s-ajung la Domnul,
Unde plâns nu va mai fi,
Zboară tu cât mai îndată,
Vreau pământu-a părăsi,
Nu privi o clipă-n urmă,
Chiar de norii-s tulburați,
Zboară printre ei întruna,
Vor fi norii cei uitați,
Printre stelele-așezate,
Printre stropii mari și reci,
Tu să zbori... dar și de munții,
Cei înalți tu ca să treci,
Vreau ca să mă duci în locul,
Unde eu voi odihni,
Pe acele străzi vre-o dată,
N-aș putea eu obosi,
Porumbițo-nalță-ți zborul,
Căci mai iute-aș vrea s-ajung,
Pe-acel piept unde Eu fața,
Vreau să o ascund să plâng,
De vei întâlni pe cale,
Piedici multe... nu opri,
Ale tale aripi albe,
Vreau în zbor doar ele-a fi,
Și vre-o dată porumbițo,
Să nu poată obosi,
Tu doar zboară, zboară, zboară,
Zboară tu neâncetat,
Și sub cerul plin de soare,
Și sub cel înourat.