Răsună iarăși glasul ce învie,
El poate chiar și morții a trezi,
Și spune pregătire, pregătire,
Căci vine clipa tot când va sfârși.

Răsună iarăși zarea luminoasă,
Pe drumul mântuirii e chemat,
Pământul cărui astăzi ea îi spune,
Fii gata căci Eu vin... Eu vin îndat.

El vrea mireasa Lui să o găsească,
La cruce-ntotdeauna așteptând,
Și astăzi strigă iar... stai jos la cruce,
Căci cerul îl deschid și vin curând.

Apusul este plin căci El se-aude,
Acasă cheamă suflete ce-acum,
Sunt cele ratăcite-n lumea largă,
Sunt cele ce-s pe-al morții reci azi drum.

Strigarea Lui mereu e auzită,
Prin boli dar și războaie ce-au venit,
Sunt cele ce ne spun că este-o vreme,
Ce-i scrisă-n cartea sfântă... de sfârșit

El strigă căci nu vrea înspre pierzare,
S-alerge omenirea pe pământ,
Chemată e și azi... se-aude tare,
S-alerge înspre locul veșnic sfânt.

Tăcut nu este nici în miez de noapte,
Nici razele fierbinți când strălucesc,
Nu vrea ca inimi vii ce sunt și astăzi,
Să fie-acele care ațipesc.

Cât El va mai striga azi nu se știe,
Ce știm că e pe drum... El va veni,
Acel al cărui glas mereu se-aude,
Și-atunci El nu se mai auzi.