Ai nădejde și speranță-ntotdeauna când ți-e greu,
Ale tale suferințe le cunoaște Dumnezeu,
Tu în ele nu ești singur, crede doar și vei vedea,
Cum coboară-n suferință, printre nori El mâna Sa.

Nu te îndoi o clipă, când necazul e-apărut,
Căci de Cel ce e putere-al tău necaz e cunoscut,
E cu tine-ntotdeauna, mângâie al tău obraz,
Căci doar El poate să șteargă, lacrimile în necaz.

Numai El alungă teama, tu nicicând să nu te temi,
Când se-aud șoapte străine, pe Isus mereu să-l chemi,
Căci puterea este-n toate doar a Lui... El va putea,
Să alunge orice șoaptă, să știi... teama nu-i a Sa.

Nu te clătina o clipă, tu de mână ești ținut,
De un Împărat al slavei, e cu tin' de la-nceput,
Ți-a dat ție o valoare, din mocirlă te-a salvat,
Ca să stai azi în picioare, să nu fii un clătinat.

Ți-a dat bucurii alese să fii astăzi fericit,
Să-ți alunge întristarea, și să simți că ești iubit,
Tu privirea ridicată, către cer s-o ai mereu,
Fără de vre-o deznădejde, e cu tine Dumnezeu.

E cu tine-n clipe grele, e cu tine-n nopți ce-s lungi,
Și când spui că tu esti singur, e cu tine-atunci când plângi,
Printre stele se coboară, și pe raze-a coborât,
Ca să-ți dea din nou putere, când erai tu doborât.

Când e grea și apasarea, se coboară-ndat Isus,
Ca în doi să duceți greul, care-l ai tu azi de dus,
Umărul sub a ta cruce, și l-a pus El zi de zi,
Căci n-a vrut a ta ființă, înspre cer a obosi.

Ca să vezi aceste toate, trebuie sa te trezești,
Doar să crezi și prin credință, către Domnul să privești,
Cei ce dorm nu pot să vadă, cum El luptă azi din greu,
Dar Acel ce duce lupta, este numai Dumnezeu.