Împărat ești peste toate,
Toate Tu le stăpânești,
C-un cuvânt Isuse Doamne,
Timpu-n loc Tu îl oprești,
Valurile ridicate,
Le trimiti Tu în adânc,
Zâmbetul le dai acelor,
Pe pământ mereu ce plâng.

Munții nu îți stau în față,
Mările poți să le seci,
Peste ele-ntr-o clipită,
Doamne poți Tu ca să treci,
Norii fug de-a Ta suflare,
Care-i poate spulbera,
Căci puterea peste toate,
Este Doamne doar a Ta.

Poți aduce și lumină,
Nopțile când sunt târzii,
Poți să izvorăsti izvoare,
Chiar și-n mijloc de pustii,
Cerurile și pământul
Sunt sub stăpânirea Ta,
Să te-nlocuiască nimeni,
Niciodată n-ar putea.

Căci doar unul este-acela,
Care poate lumina,
Chiar și-n bezna cea de noapte,
Numai Tu... căci este-a Ta,
Și lumina ce pătrunde,
Locul ce nu-i luminos,
Căci și locurile-ascunse-s,
Ale tale sfânt Hristos.

Tu cunoști și-adâncul mării,
Care urlă ne-ncetat,
Tu cunoști șoapta pădurii,
Foșnetul ei tulburat,
Gândurilor aduci pace,
Când zburând doar... obosesc,
Și puteri acelor care,
Alergarea nu-și opresc.

Hrana păsărilor Doamne,
Este tot în mâna Ta,
Și orfanilor de grijă,
Să le porți doar Tu-ai putea,
Tu aduci și răsăritul,
Și apusul e al Tău,
Dar și marea biruință,
Într-o luptă cu cel rău.