Tu ești iubirea ce-am dorit, ca eu s-o am mereu,
Ești soarele din viața mea, cu raze vii sfânt Dumnezeu,
Ești zâmbetul ce-a alungat, atâta întristare,
Îmi mângâi sufletul mereu, când este-n apăsare.

Tu ești tot eu ce-am căutat, fiind în rătăcire,
Dar m-ai găsit și-n dar mi-ai dat, ce mi-am dorit... iubire,
Mi-ai dat să văd ce mare ești, mi-ai dat a Ta lumină,
Ca viața mea să fie ea, o viață doar senină.

Tu ești ca roua cea din zori, atât de răcoroasă,
Ești Cel care mereu m-aștepți, să mă întorc acasă,
Mi-aduci întruna bucurii, și-n inimă Stăpâne,
De când te știu... nu mai e loc, de-amar și de suspine.

Tu ești ca floarea pe câmpii, ce ei îi dă culoare,
Tu ești izvor de ape vii, ce sunt nemuritoare,
Ești dorul care-mi arde-n piept, de-a te-ntâlni îndată,
Orfan vre-o dat n-o să mai fiu, căci ești un veșnic Tată.

Eu singur pe pământ nu sunt, mereu ești Tu cu mine,
Mi-aduci în față Domnul meu, doar vremi ce sunt senine,
Ești dragostea fără sfârșit, mereu ce mă-nconjoară,
Și nimenea... oricât ar vrea, să cad... nu mă doboară.

Tu Domn preasfânt în ceruri sus, și pe pământ întruna,
Ce răsăritul îmi aduci, pe ceruri mi-aduci luna,
Ești Cel mai... Cel mai minunat, sub lună și sub soare,
În orice clipă, orice vremi, ești Doamne o splendoare.

Ești frumusețea ce nu pot, vre-o dat a o descrie,
Dar ești Isus cel mai frumos, izvorul din pustie,
Tu ești fiorul cel ceresc, mereu ce-mi este-aproape,
Și nimenea nu ar putea, pe noi a ne desparte.