Valuri după val vin astăzi, mulți se-ascund în cuibul lor,
Unii după amăgire, alții se opresc din zbor.

Unii se ascund în patimi, alții stau... și-n valuri tac,
Chiar și la amvon... tăcere, predicând doar după plac.

Chiar și-nvățătorii astăzi, ne învață să tăcem,
După ajutor în valuri, să nu fim cei ce strigăm.

Căci e grea o mijlocire, ca să ieși din valul greu,
Pun doar vina pe acela, ce e dus de val mereu.

Ba mai mult... el este bietul, alungat cu tot cu val,
Aruncat e-n largul mării, să nu-ajungă el la mal.

Însă cineva-i în ceruri, ce domnește peste mări,
Valurile le oprește, când strigă de după zări.

Este cineva ce poate, să te ducă la liman,
El e Domnul, El e Tatăl celui ce-i în val orfan.

Marea poate s-o despartă, timpu-n loc poate opri,
Ca acel din largul mării, să se poat-adăposti.

Dacă treci prin valuri astăzi, tu să nu descurajezi,
De ești alungat... tu-n Domnu-n orice val să te încrezi.

El te va salva și valul, să te-nece n-ar putea,
Căci puterea este Domnul, El de val te va salva.

Nu te sprijini de oameni, omul este om mereu,
Celui căruia îi pasă, este numai Dumnezeu.

El îți vede neputința, fără a te judeca,
Îți cunoaște oboseala, și puteri îți poate da.

Nu te va lăsa în valuri, te iubește mult Isus,
Te privește-ntotdeauna, valul Lui îi e supus.

Chiar și marea îl ascultă, tu doar să te-ncrezi mereu,
Că prezent pe marea vieții, este Domnul Dumnezeu.