Undeva atât de-aproape,
O iubire mă așteaptă,
E plăcută, este caldă,
Nu-i iubirea-ndepărtată.

Simt fiorul ei cum curge,
Ca al inimii izvor,
E a cerului comoară,
Ce-mi dă aripi ca să zbor.

E iubirea cea fierbinte,
Care mă trezeste-n zori,
Mă-nconjoară cu-a ei vise,
Ce-mi aduc mereu fiori.

Îmi aduce și speranța,
Că-ntr-o zi o voi vedea,
Și îmbrățișați spre ceruri,
Noi doi ne vom înălța.

Îmi aduce o nădejde,
Ce-i aprinsă ea mereu,
Căci iubirea este focul,
Ce-i lăsat de Dumnezeu.

Este-aprinsă și mă arde,
Dar e-un foc așa plăcut,
Vreau să ardă mult mai tare,
Să iubesc ca la-nceput.

Ea mi-a dat fior de viață,
Ca să zbor ca pasărea,
Către locul veșniciei,
Ca să fiu în veci cu ea.

Să fim numai împreună,
Sus... acolo-n veșnicii,
Unde-i veșnică iubirea,
Cea care-i mereu dintâi.

Este un parfum de floare,
Ce-i atât El de plăcut,
E mereu neschimbătoare,
Ea nu are nici trecut.

Sub picioare-ntotdeauna,
Îi stă cerul minunat,
Ea din el mereu coboară,
Și mă-nviorează-ndat.

E iubirea ce m-avântă,
Pe-a ei aripi către cer,
E iubirea ce răzbate,
Chiar și porțile de fier.

Pe un piept îmi pune fața,
Eu puțin să odihnesc,
Și-n odihnă să-mi rostească,
Buzele un... te iubesc.

Mă conduce pe-aurite,
Străzi în vise când pășesc,
Spre un loc în care astăzi,
Doar iubind pasu-mi grăbesc.

Căci în el domneste-ntruna,
Doar iubirea... și aș vrea,
Să iubesc o veșnicie,
Pururi să fiu ca și ea.