Prin multe suferințe, adesea am trecut,
Dar ca să mă răpună, niciuna n-a putut,
Căci eu întotdeauna, spre ceruri am privit,
Spre Cel ce pentru mine, a suferit cumplit.

Prin multe văi pe cale, tot alergând treceam,
Ce-au vrut să mă oprească, dar eu nu mă opream,
Căci am găsit în vale, o urmă ce-a lăsat,
Acel ce pentru mine, murea crucificat.

Prin multe clipe crele, m-a dus cărarea mea,
Ce-au vrut sa ma orbească, chiar viața să îmi ia,
Dar n-au putut vre-o dată, căci viață-n dreptul meu,
E scris acolo-n ceruri, de unul... Dumnezeu.

El mi-a purtat de grijă, la pieptul Lui mi-a pus,
A dus a mea povară, ce greu mi-a fost de dus,
A stat doar lângă mine, și-acum prezența Sa,
O simt... îmi dă putere, să pot înainta.

Îmi dă și alinare, când eu adânc suspin,
Îmi dă și vindecare, când de dureri sunt plin,
Căci Cel ce-i lângă mine, și știe al meu greu,
El este-Acel puternic, El este Dumnezeu.

El este vindecare, a rănilor ce dor,
Și-a aripilor frânte, rănite ce-s în zbor,
El este Domnitorul, din cer și pe pământ,
Căci unul singur este, puternic, viu și sfânt.

El este Salvatorul, Mesia... Dumnezeu,
El e Mântuitorul, a tuturor... și-al meu,
E viață... adevărul, El este Împărat,
El este numai unul, e cel mai minunat.