Rămâi cu noi Isuse, în vântul care bate,
În Tine azi nădejdea, ne-am pus în orice vânt,
Chiar dacă bate tare, noi stăm doar în picioare,
Căci vrem să fim lumină, în bezna pe pământ.

Rămâi și-n miez de noapte, căci este friguroasă,
E plină ea de teamă, preasfinte Dumnezeu,
Cu Tine doar de mână, suntem noi goi de teamă,
Cu Tine răsăritul, noi îl vedem mereu.

Rămâi când se aude, cum spumegă și marea,
Dorită să înece azi inimi care bat,
Mereu dor pentru tine, dar vrea și-acele glasuri,
Ea azi să le oprească, și norii ce străbat.

Rămâi în încercare, rămâi în suferință,
Rămâi întotdeauna, căci fără Tine-i greu,
Suntem ușoara pradă, dorită de acela,
Flămând ce doar răcnește, el din adânc mereu.

Rămâi până în seară, căci vrem noi începutul,
Să îl avem cu Tine, atunci când va veni,
Să nu pleci niciodată, căci Doamne fără Tine,
La capătul de cale, salvați noi nu vom fi.

Rămâi întotdeauna, să nu pleci nici-o clipă,
Căci vrem până la capăt, nedespărțiți să fim,
De mână pe cărare, spre cele nesfârșite,
Mereu doar împreună, aș vrea ca să pășim.

Rămâi... și-a Ta prezență, ce-i vie să rămână,
Ea printre noi în toate, preasfântule divin,
Ca drumul către viață, mereu el doar de Tine,
În orice pas să fie, întotdeauna plin.