Se stinge focul din inimile noastre
Iar noi ne pierdem din valoare
Sarea, incepe să își piardă gustul
Nu ne mai îndeletnicim nici cu postul

Se anunță o seara de rugăciune
Dar lipsesc atât de multe suflete
Nu mai avem nevoie de Domnul?
Fecioare, a început să va ia somnul?

Religioși, oameni de duminică doar
Două ore și alea petrecute in zadar
Căci inima este închisă și ferecată
Cu lucrurile lumii de mult e ocupată

Mai tânjim după un sursur cu vocea blândă?
Puțini sunt ce stau și acum in spărtură
Nu îți este dor și ție să mai simți
Pe Duhul Sfânt ce îți dă fiori fierbinți?

De ce atât de mult am uitat cât de plăcut
Este in prezența Lui, și nu mult a trecut
De când stăteai și tu și eu în rugăciune
Iar acum ne apucă o așa mare slăbiciune

Cedăm ușor și nu luptam când suntem îndemnați
Să mergem la casa Domnului că acolo sunt frați
Care se roagă și stau înainte Celui ce este Sfânt
Să aibă putere să poată lupta aici pe pământ

Ei, frații noștri stau și se roagă și pentru noi
Cerând îndurare și milă, căci noi suntem goi
Târâș înaintăm pe cale și suntem departe
Ne am înstrăinat și asta este o mare realitate

Candelele noastre sunt goale, nu au undelemn
Dacă trâmbița va răsuna, eu nu voi fi demn
Nici să o aud și nici să fiu luat de aici
Stați treji frații mei și fiți dornici

Să vină ziua în care Domnul ne va lua
Și în cetatea sfântă ne va întâmpina
Luptați cât de mult și undelemn adunați
La zidit altare cu toții să vă îndemnați