"Doamne, învaţă-ne să ne rugăm cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui!" (Luca 11:1b)

Când cu evlavie, plini de credinţă
Pe paginile sfinte ne-aplecăm,
Găsim şi-această nobilă dorinţă,
Această cerere, în umilinţă:
"Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!"

Doreau deci ucenicii o-nălţare
A sufletului către Cel de Sus,
Şi-au înţeles că rugăciunea are
În ea putere, binecuvântare,
Învăţător fiindu-le Isus.

Dar "Tatăl nostru", rugăciunea vie
Arzând şi-acum de două mii de ani,
A fost doar lecţia de teorie
Căci partea practică, precum se ştie,
Ni se relevă doar în Ghetsimani.

Imaginea de-aici, tulburătoare,
Ne-nvaţă practic cum să ne rugăm.
Isus strigând, cu sânge şi sudoare,
În rugăciunea Lui stăruitoare,
Este modelul vrednic să-L urmăm.

Învaţă-ne să ne rugăm, Isuse,
Aşa fierbinte cum Tu Te-ai rugat,
Cu faţa la pământ, ca oi supuse,
Cu inimile noastre jertfe-aduse
Pe-un foc de dor, arzând neîncetat.

Pune în noi un duh de rugăciune
Cu care să mutăm munţii din loc,
Să prindă flacără orice tăciune
Şi plini de râvnă şi înţelepciune
Să întreţinem viu al jertfei foc.

Cerem, ca ucenicii altădată:
"Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!"
Ştim că ne-asculţi și vei răspunde-ndată,
De-aceea vrem ca lecţia-nvăţată,
Cu frenezie să o aplicăm.

Amin
Vulcan, 12 iulie 2007