Si nu venisei Doamne sa te plimbi
Pe-acest pamant cu drumuri interzise,
Pe-acest pamant cu demoni si cu ghimpi
Cu multe boli curente sau prezise...
NU! nu venisei doar ca sa te plimbi
Sa calci aici pe zambete ucise...
Si-avea planeta portile inchise
Cu gandurile ferecate stramb.
Doar drept era, chiar drept si ne-ndoios
Ca trebuia ca dupa legea data
Cand ai privit pamantul cel stancos
Si l-ai zarit in Univers o pata,
Sa te ridici, sa strige dintr-o data
Cu toata forta lui contaminata...
"Lepros! Lepros! de sus si pana jos..."
Aici gandirea mea e rasturnata
Ca ai venit la poarta lui blocata
Si ai batut...si-ai asteptat ades...
Iubirea nu forteaza-n Univers
Cum ea nu poate fi nici capturata...
Hangiule, chiar n-ai stiut nimic?
Nu ti-a cazut de pe cuvinte fracul?
In asternut secunda n-a durut?
Ti-a mai batut vreodata-n poarta veacul?
Chiar pentru El, un loc, n-ai mai avut?
Pamantul imi raspunde:"Da, se poate!
Caci pentru cer adesea s-a stiut
Cu toate locurile ocupate..."
Isi descarcase cerul o marire
Iubirea ne-a umplut cat n-am stiut
Caci izgonit pacatul peste fire
Cu tipat dinspre Rama ne-a durut...
Chiar incarcat venind cu viata toata
Si pentru tine, crudule Irod...
Cum a putut gandirea ta sa poata?
Ma-ntreb din nou si iarasi ma socot...
Ca l-ai primit cu marele deces!
Porunc-aveai? Aveai o datorie?
Nu te-a chemat gandirea la proces?
Raspunde-acum! Raspunde-ti astazi tie...
Tu Nicodim, l-ai vrut si nu l-ai vrut
Iti trebuia asa cum nu se poate
El nu s-a rusinat de tine sus
Tu l-ai primit cu ganduri rusinate...
Pe tine nu te-ntreb, caci mi-am raspuns.
-----------------------------------------
Nevoie n-am nici eu de complicatii
Si eu il chem adesea in ascuns
Si Il refuz la mese de ocazii...
Nu vreau sa fiu zvarlit printre umili
Cu zambetul acela de disgratii...
Eu mai primesc confort printre multimi
In mintea mea primesc consideratii...
Ma simt chiar bine-n sufletul caldut...
Insa...un gand acum ma-nfioara
Prin treburile mele sunt pierduti
Toti pasii Tai din zori si pana-n seara...
Si daca secolul cu ochii multi
Te izgoneste astazi de la sine
Mai trist e ca...venind sa ne ajuti
N-ai loc de noi aici, in cas' la Tine...
Si astazi tot strain printre ai Tai
Si azi strain...si astazi tot pe-afara...
Arunca ,Doamne-o raza de lumini
Si raza cu iubire sa ne doara...
O poezie care captiveaza de la primul vers pana la ultimul. Admirabila creatie, admirabil efortul de a o posta pe site. Felicit poetul si il rog a iesi din anonimat. Mai vrem asemenea giuvaiere. Cand citesti o poezie ca si aceasta, parca ploua cu raze de lumini... Ben Hur, tie iti revine sarcina de a ne mai alinta cu asemenea versuri pe care eu le adaug la caietul sufletului meu.
deosebit de frumoasä,sunt convins cä autorul mai are asemenea comori ascunse o rog sa le publice. Si la Ben Hur multumesc pentru spiritul dezvoltat in ce priveste gustul poeziei, am citit si altele la fel de bogate redate de Ben Hur,D-l sä vä räspläteascä.Cu dragoste fräteascä.