Să semeni azi, ca să culegi odată,
S-arunci ‘’semințele’’ brăzdat de disciplina ta cu multă trudă — asimilată,
Căci nu e Har mai mare,
Decât acela de a fi parte cu Domnul, la marea secerare…
Dar pân’atunci avem nevoie, să știm de la-nceput
Toți trebuie să semănam acum, nu-n viitor, nu în trecut,
Ci în prezent, deși e greu și-arid pe-alături, este locul
Simți cum te-afunzi în valuri mari sau ici și colo arde focul,
E greu să semeni în furtună grea…
E greu să semeni și-n arșița rea….
Dar e ferice dacă-ncepi de astăzi “să semeni” puțin din Slava lui Hristos,
Vedea-vei cum va crește rodul, urmând un seceriș bogat și cu folos;
Și-n toate nu uita că ai nevoie mare
De disciplină-n semănat, și-n creștere, și-n secerare.
Nimica bun nu crește, făr’ semănat la timp,
Orice “sămânță” semănată, va crește întru-un anotimp,
Caci Cel ce a creat-o, ne-a dat-o s-o sădim
Iar printre-a Sale scumpe “ogoare”, cu dragoste s-o răspândim.
Să dăm disciplinați din apă la rădăcina ei —să încolțească,
Iar pe măsură ce va crește, “sămânța” semănată să-nceapă să rodească
Și când veni-va secerișul neanunțat, să te întâlnești cu El deodată:
Tu lucrător disciplinat între “ogoare”, acum să seceri din tot ce-ai semănat odată…
~Amin~