Mă simt la adăpost în preajma Ta!

Mă simt la adăpost în preajma Ta!
Nu-mi mai e frică, zău, de răutate!
Nici nu mai ştiu să am vreo greutate
Ȋn a trăi-n Credinţă, cum aş vrea,

Lăsându-mi visul, chiar şi gândul Sfânt
Ȋn loc deschis, spre a-l vedea-n Lumină
Și Cei de Sus, cu-o dragoste senină,
Și cei de-aici, de jos, de pe Pământ,

Urcând un pic la Cer, spre-un Rai mai drept,
Adăpostit de Domnul Alinării,
De Maica Sa, de Duhul Ȋndurării
Și de un Tată Bun şi Ȋnţelept!