Diavolul ar vrea

El ar vrea să tac din gură
Și-mpotrivă-mi se ridică.
Eu vestesc Cuvântul vieții,
Cu-ndrăzneală: fără frică!

Nu mă las trăntită-n țărnă
Și nu dau `napoi deloc.
Biruința-mi aparține:
Eu vestesc și mai cu foc!

Mama-mi cere socoteală,
Soțul meu, vecinii mei.
Eu vestesc mai cu-ndrăzneală:
Nu mi-e teamă nici de ei!

Stăpânirea dacă-mi cere
Să mă las de-al Tău Cuvânt,
Nu pot să le fac plăcere:
Eu vestesc mai cu avânt!

Căci Cuvântu-aduce roadă,
Nu se-ntoarce fără rod!
Plouă binecuvantare,
Oamenii se-ntorc și văd.

Adunarea este plină,
Laudă în veci să-Ți dea.
Oameni umblă în lumină,
Făcând, Doamne, voia Ta.

Și Te-nalță printre neamuri,
Vestea bună să se-audă.
Tu să uzi, Isuse Doamne,
Pe acela care udă!

Luminează-l, Doamne Tată,
Pe acel ce luminează,
Crește-i Tu înțelepciunea,
Mintea să și-o țină trează!

Sa Te-asculte totdeauna,
Orișiunde, orișicând,
Să vestească Evanghelia
Orișicui pe-acest pământ!

Toată lumea să audă
Cine e acest Isus,
Ce-a lăsat mărirea-n slavă
Și-a venit la noi, de sus.

Să ne-aducă-n dar iertare,
Pace multă și dreptate,
Dragoste si vindecare,
Daruri sfinte, sănătate.

Binecuvântare-ntruna,
Cu șuvoi de bucurie,
Pacea Lui să ne-nsoțească,
O Isuse, slava Ție!

Dac-ar spune o lume-ntreagă,
Că-s nebună si-aiurez...
O Isuse, slava Ție!
Pentru Tine, delirez.

Nu te las Isuse, Doamne,
Nu mă lepăd de Cuvânt!
Peste mine se-odihnește,
Duhul Tău, cel bun si sfânt.

Cela ce mărturisește
Al iubirii, sfânt Cuvânt,
Domnul, cu el se mândrește
Și în cer și pe pământ.

Mihăiță Ana