Vorbesc livezile când bate vântul
Și frunzele grăiesc sau este gândul,
Ce trece agale și ne vizitează,
Duhul să vadă conștiința de e trează,
Să vadă anume, inima ce spune
Când vede prin livadă o minune,
Că e minune, că pomul înflorit
Mai ieri, acum e plin de fructe, a rodit.
Oare în inimă e floare sau e rod?
Aș vrea ca asta să o spun, dar eu nu pot
Căci nu știu dacă s-a produs minune
Sau doar în inimă crescut-a un mărăcine,
Eu nu știu floarea ce a fost, de a rodit
Sau s-a trecut și acum s-a veștejit.
Emilia Dinescu