Nu-i nimeni dar, să mă privească-n ochi
Privesc spre lege ca într’o oglindă,
Păcatu-mi stă în frunte ca un benchi,
Nevoie am de-un om să mă susțină:
Nu-i nimeni dar, să mă privească-n ochi.
Mă doare capul și nu vine somnul,
Durerea-ncet coboară spre rărunchi,
Un gând timid: ”ai frați în Domnul”,
Dar nimeni nu-i să mă privească-n ochi.
Am auzit că mă iubesc toți frații,
Dar fug de parc-am râie și păduchi.
Discută pe din dos cu toți fârtații,
Dar nimeni nu-i să mă privească-n ochi.
Și mă gândesc că o veni vreunul,
Să stăm n-a mea odaie pe genunchi...
Dar nu e, n-a venit niciunul,
Nu-i nimeni ca să mă privească-n ochi.
Isuse scump, în viața mea coboară,
Cu-al tău toiag și cu-l nuielei șfichi,
Cu îngerii tăi sfinți mă înconjoară,
Și lasă-mă să te privesc în ochi!
În chipul tău să regăsesc puterea,
Să pot iubi pe cei ce mă urăsc,
Sfințește-mi inima și spală-mi tu privirea,
Sub ochii tăi pe veci să m-odihnesc!