Isus Christos a-nviat!

Lângă-o frunză, un măr tomnat,
plânge cântu-ndurerat,
c-a pierdut din poama-i dulce,
ce-a primit-n iertări la cruce.
Sus în dealul Golgotei
în glas-plânsul forfotei,
este Domnul atârnat,
pironit, urât, scuipat,
de poporu-ntunecat,
pentru car viața Și-a dat.
I-a iubit! L-au ferecat
și-n batjocori L-au-nălțat.
Suliță înfiptă-n coastă,
plânge mama-I în năpastă,
s-ar duce să-I ia povara,
să-I sărute fețișoara,
să-I mângâie rănile,
unde-s-nfipte cuiele...
Cuiele cu răutate,
pecetele blestemate,
ce-am bătut cu uri, noi toți,
pe când eram răi, netoți.
Plânge soarele, suspină,
grâul s-a făcut neghină,
ziua a pierit în noapte
în tumult de voci turbate...
iadu-i fericit, își cheamă
demonii-n plăceri să geamă,
c-au străpuns în cuie, ură,
viața Celui ce nu fură,
nici nu blestemă, omoară,
schimbă iarna-n primăvară,
cercetează pe orfan,
pe cel rău și pe dușman,
Moartea e încununată,
în urări de cei ce-o poartă,
dar stupoare: piatra-i dată,
Domnul față Își arată;
fuge iadu-nspăimântat;
- Isus Christos a-nviat!
Moartea n-a putut să-L țină,
Domnul e sfânta Lumină!
Frunză-n ram de măr-ntomnat,
cântă măru-mbujorat:
-Isus Christos e-nălțat!

Alexandrina Tulics, 26 septembrie 2022- Delafield