N-am mai citit de mult o carte
Căci timpul chiar nu mi-a permis,
Dar astăzi, chiar am avut parte
De o carte-n care a fost scris.
O viață închisă în niște file,
O viață care a răbufnit sau s-a născut,
Atunci când a transcris o carte,
Un manuscris în care autoarea s-a pierdut
Sau chiar s-a regăsit pe sine,
Copilul inocent și talentat de altădat',
Copilul care a scris; adultul nematurizat.
În trup de om sălășluiește un copil
Ce n-a găsit parola; sau chiar a descifrat-o,
Nimic nu este mai sublim ca viața ce a dedicat-o
Doar artei, și a pus-o pe hârtie
Și aceleași simțăminte mi le-a transmis și mie.
O carte doar, dar plină de durere și speranță,
Așa cum este acum a noastră viață,
O carte-n suferință și prigoană,
Nu cred c-a fost o joacă sau o toană,
O inima e pusă pe tapet, o inimă deschisă
Găsim în cartea care a fost scrisă
Din amintiri și gânduri și trăiri,
Ce poate fi mai clar decât a ei iubiri
De adevar, frumos și ce-i curat,
De sufletul ei de copil ce artei s-a predat.
Emilia Dinescu