Doamne, ştiu că Tu cunoşti inima şi gândul meu
Ştiu că vezi a mea durere şi vezi drumul că e greu,
Ştii când stau, când mă ridic... ştii când plâng sau când zâmbesc,
Dar mai mult de tot şi toate, Doamne, ştii cât Te iubesc!
Uneori, în nopţi târzii gându-mi zboară către Tine
Şi uimită mă întreb: Doamne, ce-ai văzut la mine?
Bogăţie nu prea am... frumuseţe, prea puţină
Doar o inimă în piept care plânge şi suspină
Şi n-am glas ca ciocârlia să Te laud, să Îţi cânt
Totuşi, m-ai ales pe mine să fiu sare pe pământ
Şi mi-ai dat Părinte, miere, să o pun în versul meu
Ori de câte ori slăvesc Numele-Ţi de Dumnezeu!
Doamne, ştiu că mi-e fiinţa aşa slabă şi plăpândă
Şi că iarna e aproape, ca o hoaţă stă la pândă
Însă primăvara vieţii tot o simt la mine-n piept
Când, în ceas de părtăşie cu atâta dor Te-aştept
Iar Tu, Tată, Te cobori prin a Duhului putere
Şi în gerul vieţii mele laşi alin şi mângâiere
Şi-mi şopteşti cu glas duios: , , Crede, crede fiica Mea
Că mereu voi fi cu tine... nicidecum nu te-oi lăsa! , ,

Vulcan-29-09-2022
Mary