Cinstea de-a fi țăran

Nu mi-e rușine că-s țăran,
În codru eu mă simt moșnean,
Având al cerului acoperiș,
Raze ce-n suflet sunt luminiș.

Sunt un țăran și-s bucuros
Că am crescut simplu, frumos,
Cu vaci, găini, miei, iepurași
Și-orchestră cu mulți greierași.

Am fost la sapă la porumb
Și la strâns de fân în câmp,
Știu ce-i mirosul de otavă,
Grâul să macin știu la moară.

Nu mi-e străin focul în sobă,
Nici sania trasă-n zăpadă,
Nici ghiocelul ce zâmbește
Când primăvara se ivește.

Să știu să-nvăț de la furtună
Să mulțumesc de zi senină,
De roade să mă bucur toamna,
Să prețuiesc în toate Viața.

Nu mi-e rușine că-s țăran,
Ce-i important e să fiu om.
Să am pe Dumnezeu ca Tată
Și-a Lui Înțelepciune Sfântă.
Simion Ioanăș