Dintr-un bulgăre de tină
Am fost un bulgăre de tină,
Murdar și fără de Lumină,
Având un singur țel în lume,
Să-mi satisfac pofta din mine.
Și mi-am luat partea de avere,
Având în jur prieteni de rele.
Din zori și până către seară
Am petrecut fără sfială.
Prin chefuri și prin băutură
Am ajuns ca o scursură,
Golit de orice demnitate,
Un rob hrănit cu roșcovele.
Mi-am dat trupul la plăcere,
Căutând într-una fericire,
Crezând că totul este-n viață
Să-ți satisfaci urâta poftă.
Mi-a fost scârbă și de mine,
De tot ce strălucește-n lume
A fost în toate o momeală,
Ca să trăiesc într-o minciună.
Căzut în temnițele grele,
În zdrențe de cuvinte rele.
Am ajuns singur părăsit,
Doar un nimic în infint.
Atunci s-a îndurat de mine
Cel ce-n Univers e Rege,
Mi-a spus că El este Viața,
Pentru veci a învins moartea.
Și-am văzut în a Lui palme
Pedeapsa pentru-a mele rele
Și-am văzut pe fruntea Lui
Eterna Jertfă a Mielului.
Acea chemare de Iubire
Și pregătită din vecie,
Pentru mine, păcătosul,
Isus a plătit tot Prețul.
Răstignit acolo pe cruce,
Plătit-a totul pentru mine,
Să pot ieși din întuneric,
Duhul Său să-mi fie Sfetnic.
Deși căzut în neagra moarte,
Robit de diavolul în toate,
Te-ai apropiat, Isus, de mine,
Un păcătos căzut în lume.
De ce atâta îndurare
Pentr-un tâlhar fără onoare?
De ce a Ta veșnică Iubire
Pentru un nemernic ca și mine?
Într-un bulgăre de tină
Ai sădit a Ta Lumină,
Mi-ai făcut parte de-nfiere,
Moștenitor la Înviere.
Simion Ioanăș