Și timpul s-a oprit pentru o clipă
În albastrul cerului încremenit,
Cu aripi frânte păsările-n frică,
Pleacă-n alte țări cu suflet înegrit!
Se-ntoarce-n timp cea mai urâtă față,
A necredinței din hăul negrei nopți,
S-a uitat rânduiala din sfânta Carte,
Nu-i pic de Dragoste și-i vrem pe toți morți!
Plânge sabia uitată-n teacă,
Plâng bombele făcute să distrugă,
Plânge omenirea-n inimă seacă,
Plânge-ntreg pământul că nu-i de glumă!
Când ultima filă va fi-ntoarsă-n timp
De mâna Celui ce-a murit pe cruce,
Judecata cea dreaptă atunci va fi,
Și va fi prea târziu, n-ai unde te-ascunde!
Va fi un mâine fără de războaie,
Așa cum în Cartea Vieții este scris,
Tu pregătește-te de sărbătoare,
Și vei intra suflete în Templul promis!

Amin!