PRINDETI VULPEA MICĂ
(Cânt. Cant. 2.15)

Viţa care stă şi-o calcă vulpea mică
Cade şi se frânge de nu se mai ridică.
Peste ea va trece călcând-o în picioare
Să nu ajungă, mlada, să dea cumva în floare.

Păcatul cât de mic lăst şi neglijat,
Spre multiplicare el este-ncurajat.
Pe el ca şi microbul îl vezi contaminând
Şi-ţi distruge viaţa de-l laşi înaintând

Chiar de este mic, e vrednic şi în stare,
Să stingă-n tine pacea cu-a urii ei lăstare.
Scrâşneşte să te lase înfrânt făr-de putere,
Să nu mai fii, în vie, a Domnului plăcere.

Isus, Vierul nostru, doreşte rod în coardă,
Iar de nu găseste o pune-n foc să ardă.
Şi-aceasta dovedeşte că vulpea cât de mică,
Culcă mlada jos de nu se mai ridică.

Ziua ea nu-ţi vine căci e asa, şireată,
Ci, în noaptea vieţii strică prin poiată.
Viclena intră iute atunci când nu veghezi,
Cand stai în nepăsare şi nu te cercetezi.

Vulpea acesta mică poate fi un gând,
Iar şireata-n vie îţi calcă rând cu rând.
Apoi sub talpa ei, via nu rodeşte,
Si vezi atunci creştinul ce spune şi bârfeşte.

Un păcat mai "mic" ce nu-l doresc scăpat,
Este un orgoilu cu greu de-nduplecat.
Creştinul ce nu lasă, mai bine el să piardă,
In vie, este vulpea, ce rupe-o nouă coardă.

Această, mică fiară, ascunsă-ntre butuci,
De vrei s-o scotoceşti, aminte nu-ţi aduci,
Pe unde când îţi intră şi-ţi face stricăciune
Ca tu să vii cu laţul de post şi rugăciune.

Şi astfel vulpea mică strică via-n floare,
După cum păcatul lasă-n jur stupoare.
Acestea cât de mici de vrem să le-aruncăm
Le vânează Domnul când viaţa I-o predăm.

El va scoate-afară duşmănoase gânduri,
Vânând cu Duhul Sfânt, vulpea dintre rânduri.
Apoi, Îşi va-ngriji, via să-nflorească,
Cu sevă pusă-n coardă, ca via, să rodească.
Amin.