Satul meu din amintire

Arșița arde-n amiază,
O găină-n praf se scaldă,
Nană Male se aude
Dând afară niște gâște.

Hărmălaie e pe stradă,
Gâștele au pornit o ceartă,
Toată lumea iasă-n poartă
Să se mire de-astă sfadă.

Vaca lu’ nană Florică
A fugit azi de la ciurdă,
Cică a cuprins-o strechea
Și-a fugit ca și racheta.

Nelu lu` Pătroi, văcaru,
A-ncercat să-i taie calea,
Dar s-a-mpiedecat săracu’
Și-a lăsat să fugă vaca.

Parcă nu erau destule
Într-o zi din astă iulie,
Pirchița lui nenea Lae
A pornit să strige-a jale.

Iar la capătul de stradă
Vine Ion cu coasa-n spate,
Cică pe-o așa căldură
Iarba tare greu se taie.

Iar Sabina lui Sabin
Are-un coș cu pâine plin,
Pâine scoasă de pe vatră,
Rumenă cu coaja arsă.

Să fie-ntreagă orchestra,
Cinci copii aleargă lopta
Și-au pornit o hărmălaie
De zici că tot satul arde.

Chiar și colbul de pe drum
Parcă-i transformat în fum,
Nu mai vezi a cui e pruncul,
Poți tăia cu brișca praful.

Asta-i viața de la sat,
Un crâmpei de altădat`’,
Ce-aș vrea ca să întorc
Timpul ca să stea în loc.

Roata vieții însă merge,
Înapoi nicicum nu-ntoarce,
Țin comoara-n amintire,
Draga mea copilărie.

Simion Ioanăș