Tărâmul de nicăieri

În mijlocul vieții,
În zbuciumul durerii
E acea deznădejde
Ce gândul o duce…
La livezile bucuriei,
Pe tărâmul de nicăieri
Cu imagini frumoase,
Cu pajiști mănoase.
E-o nădejde nesfârșită
Ce sufletu-ți scaldă
Cu cântece line
Și plaiuri divine.
Cu joacă de copil
Și suflet umil,
Alergând pe cărări
Printre zile și ani.
Să nu uiți niciodată,
Sufletul din tine
E liber să meargă
Pe cărări ce-s divine.
E-o alergare prin viață
Și-n toate e joacă,
Copilul din mine
Alergând pe coline.
În greul poverii,
Pe dealul durerii
Zbor la izvoare
Cu aripi de soare.
Mă joc printre zile,
Alergând spre vecie
Și beau Apa Vieții
Pe Tărâmul Nădejdii.
Simion Ioanăș