Ce toamnă rece, înfrigurată!
Ai schimbat hăinuța dintr-o dată;
Ne torni ploi zgomotoase din nori grei,
Toamnă capricioasă, acum ce vrei?
Cenușiul zilei e arsură,
Mistuie sufletul din făptură,
Tu privești hâd prin geam ud, tremurând,
Nu-ți pasă ce-avem în suflet și gând!
Soare răsare peste cei răi, buni!
Vei coace rodul, să poți să-l aduni?
Ca-n final, la marea judecată,
Să ai haina albă îmbrăcată!
Și vei pleca într-un târziu râzând,
C-ai făcut ce trebuia pe pământ!
Printre fulgi albi, mari de zăpadă,
Vei pleca-n pace spre Țara dragă!

Amin!