Vase slabe au fost numite
Dar de Domnul făurite
Puse în ele înțelepciune
Pot aduce copiii pe lume

In durei și în necazuri
Femeia nu face nazuri
Uneori ea tipa, plânge
Inima ei i se frânge

Domnul o ia și o ridică
O face și fără frică
Acum plânge, apoi râde
Iar ființa ii surâde

Poate să fie distrusă
Dar de Domnul ea pătrundă
Inima ei mult iubește
Pe cel ce viața-i păzește

Cu copiii după ea
Ea merge înainte cu lupta
Toată ziua robotește
Și parcă nimic nu zorește

E și mamă și soție
Face lucruri dintr-o mie
Una doua ea gătește
Și pe ai ei îi mulțumește

În necaz nu dă înapoi
Deși lacrimi curg șiroi
Ea de Domnul se agață
El îi e a ei povață

Știe că nu poate reuși
Chiar pe toți a mulțumi
Dar în tot ceea ce face
Ea face cu dragoste

Domnul știe o cunoaște
Și multă cinste ii face
Vas de cinste prețuit
Și de Domnul mult iubit