Ai suferit atât de mult Isuse,
Durere și ocar-ai suferit,
Ca azi să fim pe-un drum spre nemurire,
Prin timpul ce de nori este umbrit.

Întins pe-un lemn ne-ai dat eliberare,
Iertare de păcat atunci ne-ai dat,
A tale suferinți ne-au dat și viață,
O viață făr' sfârșit... în viu Regat.

Ai suferit ciocanele-auzite,
Pe dealul întristat ce se-auzeau,
Când cei păgâni în trupul ca lăstarul,
În cuie fără milă tot băteau.

Când pietrele-aruncate-ți loveau fața,
Atât de mult Isus ai suferit,
Ca azi s-avem o urmă-n fața noastră,
Un drum de Tine doar călăuzit.

Ai suferit cu lacrimi chiar de sânge,
Când Tu pe-o piatră rece te rugai,
Atunci când pentru noi chiar cu-a Ta viață,
În chinurile morții te stingeai.

Atunci când ai călcat pe-acele trepte,
Ce tălpile adânc ți-au sângerat,
Ca noi numai cu-n strop să fim toți astăzi,
Poporul de păcate ce-i iertat.

Ai suferit sub bicele durerii,
Sub răni care pe spate au brăzdat,
Dureri ce ne-au adus o slobozire,
Prin ele Doamne ne-ai răscumpărat.

Prin ele azi nădejdea este vie,
E vie și speranța că-ntr-o zi,
Cu Tine-o veșnicie sus în ceruri,
Nedespărțiți, îmbrățișați mereu vom fi.